Frunzuliță din cărare,
Hai la joc, bădiță Stane,
Să jucăm bătutele
Să rupem podelele
Haideți, faceți loc, flăcăi,
C-am intrat în joc și noi
Că de mult n-am mai jucat
La hora mare din sat,
Tropoțica pe călcâi
Și-nc-o dată roată, măi,
Că opincile vi-s noi.
Strigătură:
Eu când joc cu cine-mi place
Parcă am pe talpă ace,
Și când joc cu cin’ mi-i drag
Nu mă satur de jucat.
Jocul ăsta scuturat
Se joacă la mine-n sat,
Dar nimeni din satul meu
Nu-l joacă cum îl joc eu,
Că m-o învățat mămuca
Ca să joc bine bătuta,
Mi-o pus în călcâie foc
Și nu pot ședea deloc,
Că se miră babele
Cum de-mi merg picioarele
Și nu pierd opincile.
Strigătură:
Săraca, opinca mea,
Or sărit bucăți din ea,
Și-am să bat podelele
Numai cu obielele.
Nu te mira, Catrinuță,
Că-s așa de miticuță,
Dar nicio fată din sat
Nu mă-ntrece la jucat,
Hai mă joacă, Costănele,
Tropoțica la podele
C-o venit și babele
Să joace bătutele,
Frunză verde de trifoi,
Poftiți, gospodari, și voi
Și jucați ca pe la noi.
Strigătură:
Învârte roata mai tare
Că nu-i car să se răstoarne,
Și căruță dac-ar fi
Nu mă tem că n-oi muri,
Scripcăraș, zi-i cu mult foc,
Până-n seară ca să joc
Cu-al meu bade la un loc.
Sensul versurilor
Piesa este un îndemn la dans și bucurie, celebrând tradițiile satului românesc. Versurile exprimă pasiunea pentru dans și dragostea, invitând pe toți să se alăture petrecerii.