Dintre toate câte-s pe pământ
Cântecul pe lume am iubit,
Cântecele-s toate mângâieri
La omul ce are supărări.
Și în lume câte le-am cântat
Toate le-am trăit cu-adevărat,
Câte bucurii și cât dor mult
Toate-n cântecele mele sunt.
Pe sub soare mi-a fost dat să cânt
Și prin cântec ce-a fost greu să uit,
Bucuria-n suflet s-o păstrez
Și pe alții să-i înveselesc.
Și de-acum prin viață ce-oi trăi
Tot cu cântecul m-oi veseli,
De mi-o fi ușor sau de-o fi greu
Tot cu cântecul voi fi mereu.
Refren:
Mai cântați,
Sufletul vă bucurați,
Mai iubiți,
Viața vi-o trăiți!
Sensul versurilor
Cântecul este văzut ca o sursă de alinare și bucurie în viață, indiferent de greutăți. Prin cântec, se pot depăși momente dificile și se poate răspândi bucuria către ceilalți, îndemnând la a trăi viața cu pasiune și iubire.