Fă-mă, Doamne, ce mi-i face,
Fă-mă pasăre măiastră
La măicuța la fereastră,
Maica să mă izgonească.
– Maică, nu mă izgoni
Până nu ți-oi povești
Cum trăiesc cu străinii,
Că la străini până cină
Eu îs sfeșnic de lumină,
Dacă gată de cinat
Nu mă-ntreabă ce-am mâncat,
Ci mă-ntreabă ce-am lucrat,
Eu tac și nu zic nimică,
Din ochii mei lacrimi pică,
Iau năframa și le șterg,
Ele tot mai multe merg,
Ele pică pe obraz,
De tânără-s cu necaz,
Întristată mănânc pită
Cu lacrimi pe păturică.
Sensul versurilor
O rugă către Dumnezeu de a fi transformată într-o pasăre pentru a-și vizita mama. Cântecul exprimă durerea unei tinere care trăiește printre străini și suferă din cauza lipsei de afecțiune și a muncii grele.