De ce-ți curg lacrimi pe obraz, când viața ta este un dar?
De ce o lași pe lângă tine să treacă iute și-n zadar?
De ce plângi neîncetat, când la fel poți să zâmbești
Și să trăiești din plin viața pe care astăzi n-o trăiești?
De ce-ți curg lacrimi pe obraz, când viața ta e mărginită?
De ce aștepți ca cineva să te facă fericită?
De ce porți rouă pe sub geana obosită și încordată
Și trăiești iluzii în care crezi că-i dragoste curată?
De ce-ți curg lacrimi pe obraz, când viața e așa frumoasă?
De ce tânjești de dorul lui, când ai putea fi bucuroasă?
De ce-i permiți nefericirii sufletul să ți-l robească
Și, lipsită de putere, lași durerea ta să crească?
De ce-ți curg lacrimi pe obraz, când viața ta îți aparține?
Sensul versurilor
Piesa pune întrebări retorice despre motivul tristeții și al lacrimilor, sugerând că viața este un dar și că fericirea se află în propriile mâini. Îndeamnă la depășirea suferinței și la trăirea vieții din plin, în loc de a aștepta ca cineva să aducă fericirea.