De ce-ți curg lacrimi pe obraz, când viața ta este un dar?
De ce o lași pe lângă tine să treacă iute și-n zadar?
De ce plângi neîncetat, când la fel poți să zâmbești
Și să trăiești din plin viața pe care astăzi n-o trăiești?
De ce-ți curg lacrimi pe obraz, când viața ta e mărginită?
De ce aștepți ca cineva să te facă fericită?
De ce porți rouă pe sub geana obosită și-ncordată
Și trăiești iluzii în care crezi că-i dragoste curată?
De ce-ți curg lacrimi pe obraz, când viața e așa frumoasă?
De ce tânjești de dorul lui, când ai putea fi bucuroasă?
De ce-i permiți nefericirii sufletul să ți-l robească
Și, lipsită de putere, lași durerea ta să crească?
De ce-ți curg lacrimi pe obraz, când viața ta îți aparține?
De ce te-ngropi în suferință și nu vrei să crezi în tine?
De ce nu te ridici deasupra dorului neîmplinit
Ca să poți învinge ura celui care te-a rănit?
De ce-ți curg lacrimi pe obraz, când ai viața înainte?
De ce sufletul ți-i gol și suspini fără cuvinte?
De ce nu umpli acest gol cu talazuri de iubire
Ca să poți trăi mereu clipele de fericire?
Sensul versurilor
Piesa explorează motivele pentru care cineva suferă, în ciuda potențialului de fericire și a frumuseții vieții. Îndeamnă la depășirea durerii și la căutarea bucuriei și a iubirii de sine, în loc de a se lăsa copleșit de suferință.