Aș vrea să te strig, dar n-am putere…
Am inima arsă și plâng de durere!
Iubirea mea e un izvor de suspine,
Ce naște din dorul aprins spre tine, dragul meu!
Nimic nu mai poate să m-oprească din plânsu-mi,
Căci dragostea ta pentru mine s-a stins…
Și ce poate fi mai trist și mai greu,
Decât despărțirea de dragul inimii mele?
Ah, ce n-aș da și ce n-aș face
Ca-n viața mea să te pot întoarce???
Aș cade în genunchi și ți-aș cere iertare…
Să ai măcar milă și-un pic de-ndurare!
Dac-aș putea, ți-aș da cerul cu stele,
Cu lună, cu soare și cu visele mele,
Aș străbate pământul de jur-împrejur
Și-n dar ți-aș aduce tot ce-i mai pur,
Dar nu am decât o inimă frântă,
Ce-și plânge durerea și dragostea-și cântă…
Ah, cât îmi doresc să fii doar al meu
Și să trăiesc cu tine împreună, mereu!..
Dar numai tu mă poți ferici,
Doar tu ești în stare de-a mă iubi!
Doar alături de tine eu sunt fericită
Și doar în brațele tale voi fi împlinită,
Căci dragostea mea fără tine e seacă,
E ca drumețul ce vine și pleacă!
Dar tu ai fost și vei rămâne în veci
Un ocean de iubire, în nopțile reci!
Am sufletul trist, rănit și pustiu,
Căci dorul din mine vrea cu tine să fiu!..
Doar lacrimi, dor și-o dulce-amintire,
E tot ce-a rămas din a noastră dragoste pură!
(29 noiembrie 2010)
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă resimțită în urma unei despărțiri. Naratorul își exprimă dorința arzătoare de a se împăca cu persoana iubită, regretul și sentimentul de pierdere fiind omniprezente.