Strofa 1:
Parcă niciodată nu doarme,
Ea când pune mâna pe haine, pune mâna pe arme,
Mie îmi alunecă privirea-ncet,
Se oprește la ochi și coboară lent pe buze,
Toate cele nouă muze,
Toarnă cerneală pe gânduri ascunse,
Acum, afară, vremea-i efemeră,
Văd stelele ca sânii ei după dantelă.
Da, ce frumos, ce miraj,
Vorbește la tel cu fetele din anturaj,
Indecentă, e vulgară ca Ferrari,
Atentă la detalii, ca Roberto Cavalli,
Atentă, știe cât lasă ce se vede,
În plasă-i cad băieți și alte fete,
Atrage priviri pe unde pleacă, stai,
Nu a terminat, văd că mai.
Refren:
Probează haine lejer, în șifonier,
Că se dezbracă și nu se mai îmbracă sper,
Privesc pe geam, de la parter,
Cu picioarele pe sol, dar aproape de cer,
Când probează haine în șifonier,
Că se dezbracă și nu se mai îmbracă sper,
Privesc pe geam, de la parter,
Cu picioarele pe sol, dar aproape de cer.
Strofa 2:
Parcă a băut apă vie,
Ea e așa cum multe ar vrea să fie,
Are trupul fin, ascuns după ie,
Eu-s fanul ei, păcat că nu mă știe,
Tot universul a pus un pic de praf cosmic,
E real ce vă zic,
Văd totul clar după felinar,
Mai 3D ca la Avatar, că e plină de har.
Hai tipa, că trece clipa,
Privesc și ard ca pipa,
După gard e strada toată goală,
Mă uit după geam, în bezna de-afară,
Se aburește-ncet, îl șterg iară,
Să-i văd clar picioarele de domnișoară,
Îmi trec o mie de idei prin gând,
Pe rând numai când ea.
Refren:
Strofa 3:
Noaptea se așează-ncet peste oraș,
Se aprind luminile în apartamente,
Nicio zonă nu doarme,
E sub stele cuprinsă de farmece,
Doamne, fă-mi un loc în încăpere,
Dă-mi un strop din tot ce îmi face plăcere,
Că îmi întunecă ochii gândirea,
Sunt condus de ce percep cu privirea.
Știu că nu pune botul la money, money mei,
Că are postere cu gangsteri de USA,
Are postere cu Michael și P. Diddy,
Nu-l cunoaște pe Eli, ea e fană Pit.
Dar bineînțeles,
Că e genul de haimana ce petrece des,
Dă haina de pe ea, la cel ce are încă două,
Încă două mașini și una nouă,
Pentru mine ea e Venus.
Refren: (2x).
Pentru mine ea e Venus.
Sensul versurilor
Cântecul descrie admirația obsesivă a naratorului față de o femeie misterioasă și atrăgătoare, pe care o idealizează ca pe zeița Venus. El este fascinat de frumusețea și stilul ei, observând-o de la distanță și visând la o conexiune.