Nu-i ușor să fii părinte,
Sufletul copiilor să-nțelegi,
Să găsești acele cuvinte
Ce fac din ei, oameni întregi.
Pretind mai mult
Decât îmi pot da,
Și uit, c-am fost
Și eu copil, cândva.
Cu nimic mai rău
Cum sunt ai mei,
Și nici mai bun
N-am fost ca ei.
Azi sunt ca orice părinte, devotat
Și la sacrificii gata,
Cum fiul meu va fi odată
Când i se va spune… tată.
Sensul versurilor
Piesa explorează relația dintre părinți și copii, evidențiind dificultatea de a înțelege perspectiva celeilalte generații. Subliniază sacrificiile pe care părinții le fac și ciclul vieții în care copiii devin, la rândul lor, părinți.