Toată lumea mă întreabă
De ce nu cânți, mama dragă, mama mea
Că vede faptura mea și-o aseamănă cu a ta, măicuța mea
Că semăn mama cu tine
Dumnezeu să-ți deie bine
Că n-ai făcut rău la nimeni, draga mea
Hai maicuta împreună să cântăm cu voie bună
Mama și fiica împreună, draga mea.
Am cântat fetița mea de când eram tinerea, draga mea
Am cântat lumii cu drag cântec din al nost meleag, draga mea
Dumnezeu m-o răsplătit, 3 copii mi-o dăruit
Să las urme pe pământ, draga mea
Cu vorba numai dulceata v-am crescut, v-am dat povata
Să fiți de-omenie în viață, draga mea.
Maica mea suflet curat multă grijă ne-ai purtat, măicuța mea
Ne-ai dat tot ce ai avut, cu dragoste ne-ai crescut, măicuța mea
În leagăn ne-ai legănat, cu dragoste ne-ai cântat
La Dumnezeu te-ai rugat, măicuța mea
Sărut mâna maica mea că mi-ai dat glas a cânta
Sufletul de-astampara, măicuța mea.
Vremea uite-o vremuit, Dumnezeu o rânduit, fata mea
Amândouă să cântăm oamenii să-i bucurăm, draga mea.
Unde cântăm amândouă frumos crește vita nouă
Printre boabele de rouă, lailala
Zicem de dor și de joc și firul de busuioc
S-aveți pe lume noroc, lalalala
Și cu floarea dorului stingem para focului
Din inima omului
Sensul versurilor
Cântecul este un dialog între o mamă și fiica sa, exprimând dragostea, recunoștința și importanța tradițiilor. Mama își împărtășește experiența de viață și bucuria de a cânta, iar fiica îi mulțumește pentru dragostea și grija oferită.