Multe familii sărace se destramă în grabă
Părinții pleacă în străinătate, lăsând copii fără mamă
Lăsând copii fără iubire, fără speranță în ziua de mâine
Muncind peste hotare pentru o bucată de pâine
Să știi că nu contează ce spui, și nu contează ce crezi
Atunci când vezi durerea umană, simți că te pierzi
Locuiești în alte țări, muncești ilegal cu greu
Și ești convins că-n viață nu poate să-ți fie mai rău
Fiind departe de familie, ai o singură dorință: să-i vezi
Să-i atingi, să-i săruți, să le spui cât de mult îi iubești
Însă timpul e nemilos, viața trece și nu observi deloc
Că nu mai ești cine erai, și nu înțelegi unde ești, în ce loc
Copiii devin deja maturi, și cu timpul îți uită fața
Ei sunt cei care testează cât de grea e viața
Pozele se acoperă de praf, amintirile-s în ceață
Când te trezești, nu e nimeni să-ți spună bună dimineața.
Refren:
Încercând să supraviețuim, ne zbatem cum putem
Trăim viața cum ni se ordonă, dar nu cum vrem
Dorim să emigrăm: copii, tineri și bătrâni
Asta e viitorul țării: România fără români.
Din 7 zile-n săptămână toate lucrătoare
24/24, doar în muncă și sudoare
Lucrezi degeaba, pentru un pumn de fișe
Pe când lumea-și bate joc de tine, ca niște actori după culise
Muncești de zori și până seara, fără nici un viitor
Nu ai timp să te îndrepți, ești aplecat în fața lor
Acasă nu ai de muncă, banii nu-ți ajung pe nimic
Nu ai nevoie de castele, doar de-o casă și de mâncare un pic
Cuvântul patrie nu există, căci nu poate exista
Iubire pentru o țară care nu-și iubește cetățenii, doar ură
Poți vedea în ochii oamenilor, care luptă
Pentru o bucată de carne ca niște hiene pe-o stâncă abruptă
Primim ajutoare multe, un lucru ce sună foarte frumos
Toate însă dispar în aer, fără a fi de nici un folos
Politicienii își urmează jocul, uitând de oamenii simpli
Care mor de foame, neglijați de parlamentari și miniștri
Care se îneacă în probleme, și nu știu pe unde s-o apuce
Rataciti în labirintul morții, urmând să se-arunce
De la al 8-lea etaj, cu gândul să se termine
Viața asta nebună și grea, viața asta de câine!!!.
Refren:
Încercând să supraviețuim, ne zbatem cum putem
Trăim viața cum ni se ordonă, dar nu cum vrem
Dorim să emigrăm: copii, tineri și bătrâni
Asta e viitorul țării: România fără români.
Refren:
Încercând să supraviețuim, ne zbatem cum putem
Trăim viața cum ni se ordonă, dar nu cum vrem
Dorim să emigrăm: copii, tineri și bătrâni
Asta e viitorul țării: România fără români
Sensul versurilor
Piesa descrie realitatea dură a românilor care emigrează din cauza sărăciei și a lipsei de oportunități, lăsând în urmă familii și speranțe. Este un strigăt de disperare față de corupția și nepăsarea politicienilor, care contribuie la exodul populației.