Tu ești cea care poate, poate
Să spele lumea întreagă de păcate
Tu ai cosițe legate cu vise
Și coastele tale sunt diamante.
Universul fără margini
E în degetul tău mic
Îl ridici și faci ravagii
Ascultă-mă, ascultă-mă ce zic.
Mama numai o fată ai
La străini să nu o dai
Mama numai o fată ai
La străini să nu o dai.
Că străinii-s oameni răi
Și nu pot trăi cu ei
Tu străine du-te lume
Mama de urât mi-o ține.
M-a învățat să fiu om mare
Eu o învăț să fie tare
Să privească viața simplu
Să se joace nice cu timpul
Să râdă ca mine
Să plângă de câte ori îi vine.
Mama numai o fată ai
La străini să nu o dai
Mama numai o fată ai
La străini să nu o dai.
Ai știut să-ți coși armura
Din naframa de pe cap
Dar prea grea e legătura
Multe griji ai mai purtat
Eu ajung astăzi acasă
Cred că-i timpul să-mi arăți
Cum să-mi cos naframa deasă
Haide mama doar tu poți.
Mama numai o fată ai
La străini să nu o dai
Mama numai o fată ai
La străini să nu o dai
Sensul versurilor
Cântecul exprimă legătura profundă dintre o mamă și fiica ei, subliniind protecția maternă și dorința de a o învăța pe mamă să fie puternică. Fiica își exprimă recunoștința și afecțiunea, dorind să preia din grijile mamei.