Eufonic:
Ploaia rece din oraș mă stropește și trezește
Mecanismul societății astăzi nu se odihnește
Într-un bloc gri un copil e captivat de stradă
Ce-o privește neștiind că va fi la fel când el va crește
Sistemul zboară, crește, te bagă la cap, gândește-te
Guvernul lasă numai sufletele veștede
Senatori-s curvi, aș vrea să știu cine-i peștele
Cine vinde școala, spitalele și creșele
Spune-mi tu dacă știi cine îți dorești să fii
O luptă în noi zi de zi până când vom muri
Și-i greu când dai rateu să poți să spui a cui e vina
Mai ales când viața ta pare simplă ca bună ziua
Oricum nu sunt derbedeu așa cum te gândeai tu
Plus te-ai gândit vreodată la ce se gândește fi-tu?
Știu și eu, e un tablou trist rău
Mie mi-a fost destul de greu și nu sunt vreun fatalău
Distanțe lungi între noi parcurse doar din interese
Mult stres, probabil de-aia încă refulez pe vers
Și refuz să cresc iluzii într-un univers grotesc
Reține că nu te oblig, eu doar îți spun ce gândesc!!!
Refren:
Timpul trece mult prea repede și tu nu o să vezi
Că distanțe între noi sunt făcute să te pierzi
O generație închisă prematur, abuziv de legi
Dependenți de viață umple sufletele seci.
Timpu’ trece mult prea repede și tu nu o să vezi
Când distanțele dispar trebuie doar să crezi
Găsesc în sentimente cele mai pure dovezi
Când societatea te limitează numai la ce vezi.
Stres:
Sunt înconjurat de fiare, cu ghiare spintecătoare
Da’ ce bine c-am învățat rugăciuni vindecătoare
Care-mi întăresc cât cresc corpul celest
La sfârșit toate faptele se cântăresc
Trebuie să dărâm toți munții care mă opresc
Oricât de greu ar fi știu c-o să reușesc
Niciodată n-o să-mi părăsesc copilu’ și nevasta
Îmi bubuie teasta doar când mă gândesc la asta
Simt că o iau razna, peste tot văd răutate
Chiar n-am timp să-i schimb pe fiecare-n parte
N-am nici de facultate
În fiecare noapte
Șapte zile din șapte
Lupt cu demoni ca Dante
Uite mama am crescut spune și lu’ tata
Vreau să fac bani să pot să vă plătesc rata
Vreau să fac eu plata să iau de mâncare
Pentru fiecare, vă iubesc atât de tare!!!
Refren:
Timpul trece mult prea repede și tu nu o să vezi
Că distanțe între noi sunt făcute să te pierzi
O generație închisă prematur, abuziv de legi
Dependenți de viață umple sufletele seci.
Timpu’ trece mult prea repede și tu nu o să vezi
Când distanțele dispar trebuie doar să crezi
Găsesc în sentimente cele mai pure dovezi
Când societatea te limitează numai la ce vezi
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea față de distanțele create de societate și greutățile vieții. Vorbește despre lupta zilnică, importanța familiei și dorința de a depăși obstacolele.