Adn – Azi Noapte

Sunt, din nou mistic, dilău,
desprins din vis, mă proptesc de colțul grinzii.
O nouă parte din zi privesc prin zid,
oamenii pe stradă din mansarda minții.
Afară duiumul. Cald, vară, nu-i unu’
s-apară-n costum cu cravată și șnururi;
cămăși poate.. Oameni cu nămăși pe spate..
și-ataci toți vrăjmașii rămași de-az’-noapte!
Că pe la două jumate mă-ntorceam în viteză
să-nvârt patru alge cu aceiași stewardesă.
Îmbrăcat la patru ace cam ca și Hellraiser
când acolo pe faleză ăștia-mi zic c-o iau în freză.
Ce-i cu ăștia? ‘s orbi? Și-au luat liberu’ prin femei?
Îi privesc pe toți în ochi și caut lideru’ dintre ei.
În față vin trei grei și de la ei din spate apare un tip care nu-i nici măcar pe jumătate.
Cu înjurături arde. Frate, mă privea fix.
Mă-amenința că-mi rupe nasu’ exact ca la Sfinx.
Eu am schițat un zâmbet cinic și uite ce i-am zis:
– Nu trebuie să te-agiți ca să te dai peste cap.
Îmi țin câinii-n lese, dar vezi că lesne-i scap.
Scuip texte rap și le dau ață, ție cârpeală.
Te trag pe sfoară și după dau sfară-n țară.
Ai obraz subțire. Chiar văd că dai din gură.
Îți sparg muia mult dac-o vrei mură-n gură.
Ești varză, murătură, doar o curvă pură
ce zburdă din ****-n **** și urlă surdă!
ADN îți curmă viața ca lumea. Ia drege-ți un dric!
Doar ținând atlasu’-n față ai lumea la degetu’ mic.
Ține-ți ciocu’ mic c-adolescenții în gimnaziu
că bați câmpii ca un țăran isteric ce face nazuri!
Ai prins hazu’, da’ nu-i frumos ca flori în case.
Rimele-s ca dendritele, bagă fiori în oase.
Voi, cu dume proaste,
cinci ciordeiuri urlă, ceartă.
Palma mea-i desert, ți-o iei după ceafă.
Stai cu mâna-n geacă de parcă, frate, ai arme.
Îți dau o palmuire lungă, cât ai bate din palme
și, tot vorbind de drame, fac daune ca pe țuică.
Dacă îți fur gagica, nu fii mirat gen: „Ia te uită! „.
El ia și scuipă, mă-ncearca ca o elodie,
nimfomană stresată, mă freacă la melodie.
– Muncitoare necalificată face trotuaru’ și banu’ cade
în timp ce tu pleci în patru labe, onanistule!.
– ADN e ca Aladin, te duce cu preșu’
și după corpu’ tău paladin n-ar duce leșuri.
Nici oamenii tăi nu suportă așa o duhoare.
Poți să fii pe verde, nu-mi placi de nici o culoare.
Ísta nu-i meci de șah, nu fă, ca nebunu’, o tură!
Criticilor deja le-am pus pumnu’-n gură.
ADN îți crapă buza, poți să nu fii lacom.
Nici sufletu’ n-ar vrea să fie-n pielea ta acum.
Nu mă mai satur. Pregătește, strânge din vine,
c-o ard așa până ce fierbe sângele-n mine,
frânge destine!
Ți-am spus, sunt prima Dogma,
ce rupe gura târgului ca Iisus în Sinagogă
și-n plus, am stima-n zonă cu mitica armată.
Te dai mare cu crimă organizată. Tot intri la apă.
Puls nul. Ești cu inima-mpăcată.
Dai din groapă-n groapă, ca necrofilii în ceață.
Încearcă! Iei cuțitu’ cu vârf și îndesat în muchii
și dai din conț în colț când te sfâșie lupii.
Deci taci! Dă-te-n drac, că mă faci să te fac
și după-ți crap craniu’! Bagă-ți mințile-n cap
sau îmi ies din minți și intru-ntr-ale tale
cu simțuri convertoare și după aia moare tot!
Acum te macină ceva sau te doare-n cot, Iroade mort,
că-s Hristos nervos?
Rămâi ca un programator nostalgic, întors pe DOS.
Rimele-s explosive, rod prin retine.
După impact, toată gașca ta e cu ochii pe tine.
Puteți fi toți sau doar tu stingher, că oricum mori.
N-are rost, deci schimbă placa ca ingineri constructori!