Povestea noastră a început într-o zi de toamnă,
Eu doar un vagabond, iar tu o stilată doamnă.
Eu pustiul alor mei, crescut cu praf de stele,
Tu fată din povești ce-mi colora visele mele.
Și ne-am văzut, la o cafea în cartier,
Și mi-ai plăcut, știam că nu-s două la fel.
Și am știut de-atunci că tu ești pentru mine,
Doza mea de oxigen, respiram numai prin tine.
Am continuat zilnic să ne vedem prin cartier,
Ma adorai că n-am probleme, că sunt curat pe cazier.
M-ai acceptat și-am încetat să cred că toate sunt la fel,
Unică prin ce aveai, tu erai cu totul altfel.
Ținem la tine, ți-am demonstrat în fel și chip,
Că nu sunt asul dintre dame, sunt pur și simplu doar un tip
Ce te adoră, vruiam totul să meargă bine,
Da’ când m-am trezit din vis, plecasei de lângă mine.
Visu’ a continuat, te iubeam precum o stea,
Ce-mi lumina calea, da te schimbasei ca vremea.
Venise vremea să avem drumuri diferite,
Nu mai găseam unul la altul acele clipe fericite.
Sentimente aiurite apăreau de peste tot,
Vorbeam singur în oglindă și simțeam că nu mai pot.
Și-mi era dor de tine, vruiam să te întorci la mine,
Vruiam să dăm timpu’ napoi și totul să meargă bine.
Și a fost bine, ne-am întâlnit după 8 luni,
După relații eșuate, am început să fim mai buni,
Să ne iubim ca la început, amândoi am știut,
Că eram unul pentru altu’, un viitor am conceput
Împreună, aveam tot ce ne-am dorit,
Doi copii, o casă mică, eram un cuplu fericit.
Și n-am trăit, nici n-am iubit, da’ poate acest vis
Cu bune și cu rele, pe viitor va fi atins.
Sensul versurilor
Piesa descrie o poveste de dragoste idealizată, văzută ca un vis. Vorbește despre o relație cu suișuri și coborâșuri, dar și despre speranța că acest vis frumos se va împlini în viitor.