Inflorit-a, inflorit-a rugutu
Lăsați-mă, lăsați-mă drăguțul
Nu m-o lăsat de urâtă
M-o lăsat c-am fost pârâtă
La, la, la..
Nu m-o lăsat de urâtă
M-o lăsat c-am fost pârâtă
Tra, La, la, la…
Pârâtă, pârâtă de doi ficiori
Că le-am fost, că le-am fost dragă și lor
Pârâtă de două fete
Prost îi badea că le crede
La, la, la..
Pârâtă de două fete
Prost îi badea că le crede
Tra, La, la, la…
Nu vă pârâți, nu vă pârâți toate rău
Că drăguțul, că drăguțul nu vi-l ieu
Nu vi-l iau că nu-l aveți
Nu-l aveți de când sunteți
La, la, la..
Nu vi-l iau că nu-l aveți
Nu-l aveți de când sunteți
Tra, La, la, la…
Și pe care, și pe care l-ați avut
Tot cu miere, tot cu miere l-ați ținut
Dar eu nu-s de-aceea fată
Să-mi țin drăguțul cu plată
Tra, La, la, la..
Că eu-s foarte frumușel
Vin feciorii, nu mă-nșel
Tra, La, la, la..
Sensul versurilor
Cântecul descrie o fată pârâtă de alții, dar care își apără reputația și dragostea. Ea afirmă că nu are nevoie să își cumpere afecțiunea, deoarece este dorită pentru farmecul ei natural.