Să fii hrană peștilor
Și rugină pietrelor
Du-te bade, duce-te-ai
Unde-o sta apa să stai
Să fii hrană peștilor
Și rugină pietrelor
Să te spânzuri de curele
La streașina casei mele
Să te vadă o lume întreagă
Că ți-am fost odată dragă
Și-atuncea să ai noroc
Când o sta soarele-n loc
Și din apă e și foc
Și din aburi e și foc
Și-atuncea să ai noroc
Când o sta soarele-n loc
Să te-ngrași ca scândura
Să fii rumen ca ceara
Murgul să se poticnească
În creștet să te trântească
Și-atuncea să ai noroc
Când o sta soarele-n loc
Și din apă e și foc
Și din aburi e și foc
Să te-njunge bade rău
Ca pe mine gândul tău
Când o fi la miez de noapte
Să te ia dureri de moarte
Să te legeni ca frunza
Să nu poți dormi noaptea
Du-te bade, duce-te-ai
Nouă ani pe nouă căi
Nouă căi să obosești
Ca mine să nu găsești
De-i găsi o mai frumoasă
Tu cu ea să nu faci casă
De-i găsi o bălăioară
Să dea Dumnezeu să moară
Și-atuncea să ai noroc
Când o sta soarele-n loc
Și din apă e și foc
Și din aburi e și foc
Când o sta soarele-n loc
Și din apă e și foc
Când o sta soarele-n loc
Și din apă e și foc
Când o sta soarele-n loc
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința de răzbunare a unei persoane părăsite, prin blesteme și urări de rău adresate fostului partener. Versurile transmit un sentiment puternic de amărăciune și suferință, culminând cu dorința ca acesta să nu mai găsească fericirea.