Străzi murdare, oameni fără țel
Care aleargă spre ziua de ieri
Spre nicăieri.
Mutre acre care au uitat să-ți arate un zâmbet curat.
Refren:
Cine mi-a furat lumina și-a scăpat nepedepsit?
Cine ne-a distrus cetatea și niciuna n-a zidit?
Încotro, încotro, încotro-i lumina?
Postrefren:
Caut cu lumânarea flacăra vie
Și tot ce găsesc e agonie
Lume pustie
Când tot ce e bun e-n depărtare sufletul moare.
(A cui e, a cui e, a cui e toată vina?)
Caut cu lumânarea flacăra vie
Și tot ce găsesc e agonie
Lume pustie
Sufletul moare.
(Unde-i lumina? Unde-i lumina?).
III:
Oameni simpli, oameni ca și noi
Își duc viața în vile de noroi
Oameni care cândva ne-au furat
Își duc viața în cel mai scump palat.
Refren:
Cine mi-a furat lumina și-a scăpat nepedepsit?
Cine ne-a distrus cetatea și niciuna n-a zidit?
Încotro, încotro, încotro-i lumina?
Postrefren:
Caut cu lumânarea flacăra vie
Și tot ce găsesc e agonie
Lume pustie
Când tot ce e bun e-n depărtare sufletul moare.
(A cui e, a cui e, a cui e toată vina?)
Caut cu lumânarea flacăra vie
Și tot ce găsesc e agonie
Lume pustie
Sufletul moare.
(Unde-i lumina? Unde-i lumina?).
Sensul versurilor
Piesa exprimă o căutare disperată a luminii și a speranței într-o lume coruptă și plină de suferință. Versurile reflectă deziluzia față de nedreptățile sociale și dorința de a găsi un sens într-o existență pustie. Căutarea luminii devine un simbol al speranței și al rezistenței în fața disperării.