Zi-mi de ce vrei tu să ne schimbi
De ce vrei să intervii
În iubirea dintre noi.
Știm că suntem prea impulsivi
Și ajungem să ocolim
Adevarul și apoi.
Ne certăm până când nu mai știm de ce
Asta nu-i dragoste
Nu-i dragoste.
Suflete de sticlă prea ușor se frâng
Cioburi de trăiri ne ranesc adânc
Suflete de sticlă prea ușor se frâng
Când vrem să iertăm, vorbele n-ajung.
Simt că iubesc ca un copil
Și cu sufletul fragil
Încă mai cred în povești.
Plâng, fiindcă n-am curaj să fug
Să las totul în trecut
Și să simt că nu mai ești.
Ne certăm până când nu mai știm de ce
Asta nu-i dragoste
Nu-i dragoste.
Suflete de sticlă prea ușor se frâng
Cioburi de trăiri ne ranesc adânc
Suflete de sticlă prea ușor se frâng
Când vrem să iertăm, vorbele n-ajung.
Ne certăm până când nu mai știm de ce
Ne certăm până când nu mai știm de ce
Ne certăm până când nu mai știm de ce
Asta nu-i dragoste
Asta nu-i dragoste.
Suflete de sticlă prea ușor se frâng
Cioburi de trăiri ne ranesc adânc
Suflete de sticlă prea ușor se frâng
Când vrem să iertăm, vorbele n-ajung
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație fragilă, plină de certuri și neînțelegeri. Metafora sufletelor de sticlă subliniază vulnerabilitatea și ușurința cu care pot fi rănite sentimentele, iar incapacitatea de a ierta adâncește suferința.