M-ai regăsit când eu pierdut în mine
Mă răstigneam pe altarele de lut
Când prăbușit zăceam a neputință
Când faptele țărână m-au făcut.
/:Tu m-ai cules din pulbere cu harul.
Ca să mă îmbraci cu Dragostea dintâi
Și mi-ai șoptit tu-mi ești mărgăritarul
În Dragostea mea pururi să ramai. :/
Azi eu alerg tot mai grăbit pe cale
S-ajung acolo sus la dreapta ta
Să trec prin poarta biruinței cale
Prin poarta ce se cheamă Golgota.
Și dacă adesea cad sub greul crucii
Și mă pândesc ispitele în ascuns
Și atunci mulțumiri ți-aduc Isuse
Căci harul tău îmi este de-ajuns.
Sensul versurilor
Piesa exprimă recunoștința față de divinitate pentru harul și mântuirea oferite. Vorbitorul își exprimă dorința de a se apropia de Dumnezeu și de a depăși obstacolele prin credință.