I: Frunzuliță grâu mărunt, neică pentru tine cânt, măi
Cânt și-mi plânge inima, de când nu mai sunt a ta, măi
Nimeni neică-n astă lume, nu mă-nțelegea ca tine
De îmi plângea inima, tu știai ce-i trebuia, măi.
Refren 1:
Tot ce ai în astă lume, are rost și are-un nume
Geaba am dragostea mea, măi, că n-a fost să fie a ta, măi
Tot ce am în astă lume, are rost și are-un nume
Geaba am dragostea mea, măi, că n-a fost să fie a ta, măi.
II: De-ar fi neicuță să fie, să-mi aduci struguri din vie
În căușul palmelor, plini de dragoste și dor, măi
Mai ții minte, neică ții, când plângeam ca doi copii, măi
Tu pe brațe mă țineai, pe obraz mă sărutai, măi.
Refren 2:
Ștergeai neică lacrima, și-mi sărutai gurița, măi
Stelele mi le dădeai, și ce fericit erai, măi
Ștergeai neică lacrima, și-mi sărutai gurița, măi
Stelele mi le dădeai, și ce fericit erai, măi.
III: Am văzut nu mă mai vrei, și nu-ți mai plac ochii mei
Spune-mi neică de-i așa, sau mă-nșeală inima, măi
Acum neică e târziu, de mă mai iubești, nu știu, măi
Și chiar dac-ar fi așa, ce rost neică-ar mai avea, măi.
Refren 3:
Nu pot neicuță să uit, tot ce-a fost mai de demult
De-arunc amintirea ta, îmi arunc și inima, măi
Dar am în piept inima, ce vrea doar dragostea ta, măi
Spune-mi neică ce să fac și de durere să scap, măi
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei iubiri pierdute și dorul profund față de persoana iubită. Cântăreața își amintește cu nostalgie de momentele fericite petrecute împreună și se confruntă cu imposibilitatea de a uita trecutul, simțind că inima ei tânjește încă după acea dragoste.