Yenic – Leila

Lasă-mă să desfac sticla și să-ți spun o poveste.
Înainte de a fi prea târziu ca să-ți mai pese.
Poate ai de învățat, am iubit odată o fată.
Tot atunci am învățat să iubesc pentru prima dată.
M-am băgat în anturaje, traficanți și interlopi.
În situații-n care ești pus tovarășii să-ți îngropi.
Din cauza unei fete și unei iubiri ratate.
Crezi că ar fi meritat să n-ai drept la libertate?
Poate da, sau poate nu, doar că atunci când iubești.
Ești dispus să oferi tot indiferent de cât primești.
Mi-am pus încrederea în una care cândva mi-a promis.
C-o să fie lângă mine și de-ar fi să fiu închis.
Toate astea au fost vrăjeli, fata plecase demult.
Făceam scandal prin localuri după sticle de băut.
Parcă de necunoscut, n-aveam un frate aproape.
Unu’ petrecea cu zile, altu’ stătea să-l îngroape.
Aveam un prieten, alcool, iarba și diazepam.
Și fericirea artificială pe care-o găseam în gram.
3 sticle de whiskey sparte, de la ultima bătaie.
Și-o singură amintire, privind-o pe ea în ploaie.
Atunci când iubirea pleacă, ia și sufletu’ cu ea.
Și-amintirile rămân singuru’ mod de-a ne vedea.
Au mai rămas 2 poze păstrate în telefon.
Sunt pe post de somnifer în nopțile-n care nu dorm.
Bucuria de-a trăi, dispare cu amintirea.
Iar viitorul apărea când îți întâlneam privirea.
Totul a rămas istorie, pus mult praf pe-o carte veche.
Semnat înger păzitor, care-ți stă acum de veghe.
Leila, tu fată de-o viață, ai plecat în 5 minute.
Din brațe ce te iubeau, în ale celui care te f***.
Ce te vrea pentru o noapte, ca pe-o tipă de la bar.
Când eu mă vedeam cu tine în fața unui altar.
Știu, par povesti de copii, da’ copilu’ e adult.
Aș fi spus multe povești, dar copiii nu mai sunt.
Ai lăsat totu-n trecut, îngropat sub o poveste.
Dacă ai ales să uiți nu-nseamnă că nu mai este.
…………………..
Sper să ne vedem cândva, într-o viață oarecare.
Să vezi ce tare-a durut iubirea-n brațele tale.
O îmbrățișare de diavol, și-un sărut cu chip de înger.
M-au ridicat până la cer, și m-au ucis la primul zâmbet.