Yenic – Blestemul Lui Adam

Au trecut anii și încă lumea mă-ntreabă
Unde-i fata care cândva stătea-n dreapta mea odată?
Totul a trecut de parcă a durat doar un minut
Și-au trecut 3 ani din viață fără să te fi avut
A fost greu să-mi refac viața, să mă mint că totu-i roz
Când io-am știut să văd doar răul în tot ce era frumos
Golanas de cartier, dar cu sentimente curate
Mi-aș fi dat până și viața doar ca să-mi salvez un frate
Doar că astea din păcate au rămas doar de moment
Când fractu-ți fura gagica, asta doare permanent
Și n-am să iert, c-am iertat până m-am dus dracu’
Astăzi ea era cu mine, pe mâine-l lua pe altu’
Și atunci am înțeles, că din speciile de animale
Frații sunt cele mai curve dintre atâtea panarame
Am zis că las tot în spate, fără să mă uit în părți
Mi-am dat întregul la oameni, când îmi dădeau jumătăți.
Mi-ați luat inima din piept
Cum aș putea să vă mai iert?
Ce inimă vă bate-n piept?
Mi-ați luat tot din păcate, nu v-ați gândit că poate
Inima mea-i jumate, nici aia nu bate
c-am pierdut în final, o iubită și-un frate.
Și m-am schimbat, vedeam, nu le convenea,
Când am început deja să țin mai mult la partea mea
Dimineața la cafea, nici soarele nu-mi vorbea
Cred că de la atâtea ploi doar frigul mă încălzea
Da’ de mic eram călit să fiu pustiu-ăla retras
Tot trăgeam linii de stop cum ai trage cu-n compas
Dacă înțelegi ce zic, viața mea s-a dus în cerc
Oricât încercam să fug ajungeam de unde plec
Am fost bun cu toată lumea chiar și-atunci când mă răneau
Și-am rămas doar eu cu mine, și mă uitam cum plecau
Am sărutat odată o fată mi-a pus otravă pe buze
Încântat de cunoștință, pe când ea își cerea scuze
Voia doar să se amuze, iartă-mă de cunoștință
Fractu-o fute din instinct ea stă din obișnuință
Poate c-am părut prea dur, doar că-i crudul adevăr
Blestemați fiți ca Adam să simțiți gustul de măr