Înceci să-nțelegi, dar totu-i confuz de parcă timpul s-a oprit în loc
Și știu că mă simți când stau și privesc… cum dormi
Chiar zece vieți de-ai avea nu ți-ar ajunge să mă găsești
În zece luni m-ai căuta… dac-ai ști…
Că în ochii mei te pierzi și totul e străin de tine
Rătăcită-n mintea mea o să-nțelegi să mă găsești
Printre gânduri te-am uitat într-un vis ce n-o să se termine
Unde totul e pustiu și nu poți să te trezești
Ai ochii deschiși dar nu poți să mă vezi
Chiar dacă ești în mintea mea nu poți să m-atingi, căci în jurul tău.
Ești doar tu încerc s-ascult… dar tot în jurul meu e mut încerc s-ating
În jurul meu nu-i nimic să simt mi-e greu… căci în jurul meu… sunt doar eu
Tot ce-ți reproșez e că n-ai încercat să mă-nțelegi
Și pentru tine sunt străin, în mintea mea ai să pierzi
Vei rămâne-o amintire într-un vis fără sfârșit
vei trăi același vis, chiar și dac-ai te-ai trezit
Dacă ai ști…
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de inadecvare și incapacitatea de a fi înțeles de către celălalt. Protagonistul se simte pierdut într-o lume interioară complexă, un vis fără sfârșit, unde comunicarea este imposibilă, iar amintirile devin o capcană.