Știi că azi cu vorbe nu mă mai atingi
Dacă ne leagă ceva
E doar un trist adio
Știu că te-am făcut de-atâtea ori să plângi
Am înțeles prea târziu
Și-acum îmi pare rău că te-am lăsat să pleci
În clipa cea nebună
Te-am lăsat să pleci
Ca să te chem întruna
Simt că fără tine
Totul e pustiu în mine
M-ai făcut să plec, din supărare poate
M-ai făcut să plec, am vrut să uit de toate
Ca s-o iau de la început
Cum să iert cuvintele ce m-au rănit
Dacă în inima mea
Fără să vreau răsună
Cum să te conving că nimeni n-a iubit
Cum te iubesc eu acum
Și-acum îmi pare rău că te-am lăsat să pleci
În clipa cea nebună
Te-am lăsat să pleci
Ca să te chem întruna
Simt că fără tine
Noaptea e o veșnicie
M-ai făcut să plec, din gelozie poate
M-ai făcut să plec, am vrut să uit de toate
Ca s-o iau de la început
Nu-i nimic mai greu decât să-ncerc s-adorm
Fără s-aud cum respiri
Ca un copil alături
Nu-i deloc ușor s-alungi din piept un gol
Dar să revii e mai greu
Și-acum îmi pare rău că te-am lăsat să pleci
În clipa cea nebună
Te-am lăsat să pleci
Ca să te chem întruna
Simt că fără tine
Totul e pustiu în mine
M-ai făcut să plec, din supărare poate
M-ai făcut să plec, am vrut să uit de toate
Ca s-o iau de la început.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund al naratorului pentru că a lăsat persoana iubită să plece. Versurile explorează sentimentele de pierdere, dor și imposibilitatea de a da uitării cuvintele și gesturile care au dus la despărțire.