Profu’ – Sanctuar

Eu nu mă sperii de-ntuneric, poa’ să vină, nu mă sperie
Că știu drumu’ spre lumină… x2
Poate să mă bage-n beznă, să m-arunce în gol
La pământ, să mă târască prin nămol
Eu nu mă sperii de-ntuneric, poa’ să vină, no
Nu mă sperii, că știu drumu’ spre lumină, no x2
Nu mai văd lumina, bro, zici că n-are capăt
Cușca am deschis-o, dar am uitat să pun alt lacăt
Demonii din mine toți îi simt cum mă încearcă
Nu mă lasă deloc și-mi dau mereu stare de ceartă
Un copil în întuneric, poate prea coleric
Anxios de fel și poate și puțin isteric
Nu e prea generic, generează stări duium
Atâtea gânduri grele, da’ zi-mi cui să i le spun
Când pereții sunt răspunsul pentru ce gândesc acum
Casa e varză, în pahare e plin de scrum
Lupta-i a mea, îmi tot repet să mă adun
Jegu’ din viață nu îl cureți cu săpun!
Eu nu mă sperii de-ntuneric, poa’ să vină, nu mă sperie
Că știu drumu’ spre lumină… x2
Poate să mă bage-n beznă, să m-arunce în gol
La pământ, să mă târască prin nămol
Eu nu mă sperii de-ntuneric, poa’ să vină, no
Nu mă sperii, că știu drumu’ spre lumină, no x2
Oo, tu, iartă-mă dacă îți par debil
Da’ jur că eu știu drumu’ încă de când eram copil
Așa-i cu idealu’, poate fi și dificil
Da’ lumea din exterior crede că totu’ e chill
Poate o să strâng un mill sau o să cerșesc un meal
Poate aș putea mai mult, dar nici mediul nu-i facil
Ești doar pe două coae și nu-s mulți pe p***a lor
Da, oricum ar fi, pun picior după picior
Eram nerăbdător, da’ mi-am câștigat răbdarea
De pe rănile mele a căzut sarea!
Și poți să m-acuzi, vreau și cerul, vreau și marea
Am noroc că știu ce-nseamnă încercarea!
Eu nu mă sperii de-ntuneric, poa’ să vină, nu mă sperie
Că știu drumu’ spre lumină… x2
Poate să mă bage-n beznă, să m-arunce în gol
La pământ, să mă târască prin nămol
Eu nu mă sperii de-ntuneric, poa’ să vină, no
Nu mă sperii, că știu drumu’ spre lumină, no x2