I:
Știi, te naști, crești rapid prin viață,
iar la sfârșit constați că ai trăit degeaba o viață întreagă.
Greșind, n-ai învățat nimic,
deși visezi să speri, să crezi în tine.
Ce-ai primit?
Un suflet gol, minciuni în spor ce te-au schimbat.
Subit, visam frumos, lipsit de griji, când am căzut
abrupt, trezit, un simplu om, străin și singur pe pământ.
N-am vrut să pic,
Vreau să mă întorc, redă-mi copilăria.
Obligat să scriu, nu pot,
Aveam propria lume,
Eram un demon printre sfinți,
o ființă sfântă printre demoni,
un rege dormind printre bine.
Deschide-ți mintea,
Regret ce-am scris, promit să șterg,
Mă judec, deși nu accept,
Calc pe cenușă, dar nu respect,
Ignor, mă las purtat de cadența gândurilor.
Adânc în suflet domnește pacea.
Ascultă, frate, strofele,
dar te rog, pe tine, trist călător,
să pui rânduri.
Privesc spre nori,
Pe tine te învinovățesc.
Destin, un dar de neînțeles,
prin cuvinte calde, pavate cu chin.
Mă las purtat departe de întuneric
și lumina deoparte.
În trecut nu sunt un pas greșit,
Nu-mi cer iertare că m-am născut.
R: (x2)
Nu calc peste principii,
Nu vreau dreptate,
Trimis pentru a izbăvi păcate,
Faptele bune-s departe,
Simplu drumeț rătăcit în pustietate,
Pieton tăcut, trecând, luptând,
Marcându-și drumul către moarte.
II:
N-o să-mi cer niciodată scuze pentru ce sunt,
Orice gândesc, nu mă supun, spui că greșesc,
dar n-o s-o fac cât timp trăiesc.
Nu folosesc cuvinte mari,
Încerc să mă concentrez,
Faptele-ți prezintă viața,
dar știu, ceva tot greșesc.
Gândesc că nu-i nimic,
dar tot îmi schimbă viața pe parcurs,
Să nu regret nimic,
dă-i ca atunci când timpul mi s-a scurs.
Condus de ură, mă transform din om în animal,
treptat, o amintire din trecut,
căci în prezent sunt condamnat.
Necontrolat în gesturi,
Nu-mi găsesc cale de întors,
Viața-i cuțit cu două tăișuri,
iar vârful n-a ajuns la os,
Repus de viața fără rost,
fără dorință și putere,
fără credință n-am ce să pierd,
n-am suflet să mai simt durere.
N-am suflet să te simt, să-mi pară rău
pentru tot ceea ce-ți fac.
Nu încerc, îți dispar,
dar în nici un caz nu încerc să-ți fac pe plac.
Mă plac exact așa cum sunt,
născut un om rău pentru tine,
și pentru cei din jur sunt doar un om ce speră la mai bine.
R: (x1)
Nu calc peste principii,
Nu vreau dreptate,
Trimis pentru a izbăvi păcate,
Faptele bune-s departe,
Simplu drumeț rătăcit în pustietate,
Pieton tăcut, trecând, luptând,
Marcându-și drumul către moarte.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul pentru o copilărie pierdută și deziluzia față de viața trăită. Protagonistul se simte rătăcit și caută un sens, confruntându-se cu propriile greșeli și imperfecțiuni.