Petöfi Sandor – De Ești Bărbat, Bărbat Fii!

De ești bărbat, bărbat fii,
Nu o paiață doar,
De soartă azvârlită
Ici-colo, iar și iar.
Potaie-i soarta, latră-n drum;
Întotdeauna, ea
Pe fugă-i pusă de-ndrăznești..
De-aceea nu te da!.
De ești bărbat, bărbat fii,
Dar fără s-o fi spus,
Nu-i nici un Demostene
Că fapta mai presus.
Clădește, sau furtună fii,
Și-apoi, nici un cuvânt,
La fel furtunii, după ce
Muncit-a șuierând.
De ești bărbat, bărbat fii,
Să crezi, să năzuiești,
Și spune-o, chiar de-ndată
Cu sângele-ți plătești.
Să-ți lepezi viața, mai curând,
D-ecât al vieții crez;
Și ducă-se și viața chiar,
De cinstea ți-o păstrezi.
De ești bărbat, bărbat fii,
Chiar de comori ți-ar da,
Nu scoate la vânzare
Neatârnarea ta.
Pe cel ce-și vinde cinstea
Alungă-l mâniat.
Cuvântul tău să fie:
„Sărac, dar neatârnat! „.
De ești bărbat, bărbat fii,
Viteaz, și-atunci nicicând
Nu-i om și nu e soarta
Să te doboare-n vânt.
Să fii gorun, ce piere
De vifor secerat,
Dar își păstrează șira
Spinării, ne-nclinat!