Alo, alo, te-am sunat să-ți spun
Alo, alo, că te iubesc ca un nebun
Alo, alo, nu-mi închide telefonul
Că mi-e dor de tine și nu mă ia somnul. (bis)
Te rog, întoarce-te acasă, că plânge totu-n urma ta
Parfumul tău a rămas, și rujul tău a rămas pe o ceașcă de cafea.. (bis)
Alo, alo, te-am sunat să-ți spun
Alo, alo, că te iubesc ca un nebun
Alo, alo, nu-mi închide telefonul
Că mi-e dor de tine și nu mă ia somnul. (bis)
Îmi amintesc seară de seară
Cum mă sunai și îmi spuneai
Că mă aștepți nerăbdătoare
Și telefonul-l sărutai.
Îmi amintesc seară de seară
Cum mă sunai și îmi spuneai
Ma alintai „puișor”
Și îmi spuneai că ți-e dor
Și telefonul-l sărutai..
Alo, alo, te-am sunat să-ți spun
Alo, alo, că te iubesc ca un nebun
Alo, alo, nu-mi închide telefonul
Că mi-e dor de tine și nu mă ia somnul. (bis)
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și disperarea unui îndrăgostit care își imploră partenerul să se întoarcă acasă. Telefonul devine un simbol al conexiunii pierdute și al amintirilor frumoase.