Doamne-n viață-s mulțumit,
Că mi-ai dat ce mi-am dorit,
Și poate te-ai mânia,
De ți-aș mai cere ceva, mai.
Tu mi-ai scos norocu-n drum,
După sufletu’ meu bun,
Și mi-ai dat cu mir în frunte,
În viață să birui multe.
Mi-ai făcut viața un cântec,
Mi-ai dat mândre după suflet,
Și noroc și sănătate,
Și-acuma le am pe toate.
Mi-ai făcut viața un cântec,
Mi-ai dat mândre după suflet,
Și noroc și sănătate,
Și-acuma le am pe toate.
Verde-i frunza, verde-i iarba,
Dacă nu-s tânăr degeaba.
Verde-i frunza, verde-i iarba,
Dacă nu-s tânăr degeaba.
Am muncit Doamne din greu,
Să fie cum am vrut eu,
Am copii cum nu au unii,
Și i-am pus în rândul lumii,
M-ai mult drumul mi-a fost casă,
Să le fac viața frumoasă,
Și inima-n mine crește,
Că nimic nu le lipsește.
Eu am fost mână de fier,
Știe Dumnezeu din cer,
Am de toate în casa mea,
Da-mi trecu tinerețea, mai.
Eu am fost mână de fier,
Știe Dumnezeu din cer,
Am de toate în casa mea,
Da-mi trecu tinerețea, mai.
Verde-i frunza, verde-i iarba,
Dacă nu-s tânăr degeaba.
Verde-i frunza, verde-i iarba,
Dacă nu-s tânăr degeaba.
Averea ce-am strâns-o-n viață,
Aș da-o-ntr-o dimineață,
Nu vreau să mă-mbogățesc,
Nici lumea s-o-mpărătesc, mai.
Anii-napoi să-i număr,
Să mai fiu cum eram tânăr,
Dar tinerețea mea bună,
Vad cum îmi scapă din mână.
Câte faci Doamne pe lume,
Toate-mi plac că le faci bine,
Numa-un lucru te-aș ruga,
M-ai lăsa-mi tinerețea, mai!
Câte faci Doamne pe lume,
Toate-mi plac că le faci bine,
Numa-un lucru te-aș ruga,
M-ai lăsa-mi tinerețea, mai!.
Verde-i frunza, verde-i iarba,
Dacă nu-s tânăr degeaba.
Verde-i frunza, verde-i iarba,
Dacă nu-s tânăr degeaba.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă recunoștința față de Dumnezeu pentru binecuvântările vieții: familie, sănătate și realizări. Artistul își exprimă regretul pentru trecerea timpului și dorința de a retrăi tinerețea.