Mă-ntreabă lumea pe drum, ce-am pe suflet și nu spun,
că mi-e fruntea încruntată și nu zâmbesc niciodată.
Refren:×2
O întreb pe muma mea
De ce-a mai avut soartă rea, că am umblat din loc în loc, da’ n-am dat peste noroc.
De ce, Doamne, să trag eu
Tot ce-a greșit neamul meu,
Nouă rânduri de păcate
Le trag eu acum pe toate:×2.
Refren:×2
De-o greși băiatul meu,
Da, Doamne, să le duc eu,
Cu greu eu m-am învățat
Să mi-l apăr de păcat.
De-o greși fetele mele, le-oi duce eu pentru ele,
Cu greu eu m-am învățat,
Să le apăr de păcat.
Când mă rog, mă-ncult mai bine, poate-oi da și eu de bine, mă trezesc, plâng și mi-e teamă, viața tot la greu mă-ndeamnă:×2.
Doamne, dacă-s de la tine, le duc bucuros în lume, dacă-s de la lumea rea, să faci, Doamne, cum ai vrea.
Că așa-i viața omului,
Că frunzele pomului,
Dar când pică frunza-n jos, numai urcă unde-o fost.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de melancolie și resemnare față de greutățile vieții, văzute ca o moștenire a păcatelor neamului. Cântărețul caută alinare în credință și se roagă pentru a-și proteja copiii de păcat.