Când mă duc în sat acasă
Inima în mine-i arsă –bis
Drumu-i rău valea-i săcată
Și cărarea-i astupată –bis dor
Puntea biata-i putrezită
Casa noastră-i părăsită –bis.
Inima mi-nlăcrimată
Nu-i nimic ca altădată –bis dor
La căsuța noastră-n curte
Buruieni și frunza multe –bis
Cumpăna de la fântână
O rupt vântu că-i bătrână -bis.
Prunii și mărul cel mare
S-o uscat de supărare –bis
Poarta sta să se înhăie
Grajul-i gol șura-i pustie -bis
Lutu s-o crăpat pe vatră
Nici un câine nu mai latră
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de dor și tristețe la întoarcerea în satul natal, unde casa părintească este părăsită și natura înconjurătoare reflectă această stare de declin. Amintirile din trecut contrastează puternic cu realitatea prezentă, accentuând sentimentul de pierdere.