Nu știu unde tu te grăbești
Nu știu de ce mă părăsești
Nu știu unde tu vrei să fugi
Sufletul meu îmi distrugi
Nu știu ce nu ți-a plăcut la mine
Poate nu ți-a fost cu mine bine
Dar eu voi ține minte fața ta
Eu voi trăi cu dânsa-n viața mea
Iubirea poate fi ca o floare
Ca o gingașă culoare
Iubirea poate fi ca gheața
Lângă care inima-ți îngheață
Iubirea poate fi ca un soare
Când în viața ta răsare
Iubirea poate fi ca luna
Ce aduce noaptea grea și lungă
Nu știu ce nu ți-a plăcut la mine
Poate nu ți-a fost cu mine bine
Dar eu voi ține minte glasul tău
Eu voi trăi cu dânsul mereu
Nu știu unde tu te grăbești
Nu știu de ce mă părăsești
Nu știu unde tu vrei să fugi
Sufletul meu îmi distrugi
Iubirea poate fi ca o floare
Ca o gingașă culoare
Iubirea poate fi ca gheața
Lângă care inima-ți îngheață
Iubirea poate fi ca un soare
Când în viața ta răsare
Iubirea poate fi ca luna
Ce aduce noaptea grea și lungă
Sensul versurilor
Piesa exprimă confuzia și durerea provocate de o despărțire. Naratorul nu înțelege motivele plecării persoanei iubite și reflectă asupra naturii duale a iubirii, comparând-o cu elemente frumoase, dar și distructive.