Aseară pentru prima oară te-am așteptat la oprire
Și tot aseară cred c-o fost și ultima dată-ți promit
De azi încolo mie nu-mi mai trebui’ așa întâlnire
Tu ai trecut pe lângă oprire da’ nu te-ai oprit
Nu, nu te-ai oprit
Nu te-ai oprit.
S-ajung la tine-mi trebui o pricină și se rezolvă tate
Da’ tu s-ajungi la mine-ți trebu cred că o mie de pricini
Cu toate că aproape stăm alături da’ nu suntem prieteni
Și chiar de locuim pe-aceeași scară noi nu suntem vecini
Nu, nu suntem
Nu suntem vecini.
Eu știu la ce tu te gândești când plouă afară și mă udă
Îți pare ghini, ghini că îți pare, eu de demult știam
Pe tine când te plouă, mie-mi jale, tu vezi eu nu-s ca tine
Noi vrem să steie ploaia tot o dată și să se ducă.. vrem
Vrem.. să se ducă
Să se ducă, vrem.
Eu știu că dacă nu-i așa cum trebu’ îi bun așa cum este
Și-ntotdeauna una dintre două o țin la mine-n gând
Atât de puțin ne trebui pentru o fericire nouă
Dar cât de mult ne trebui să-nțelegem așa lucru sfânt
Sfânt.. lucru sfânt
Un lucru sfânt
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea și nepotrivirea într-o relație. Naratorul simte că eforturile sale nu sunt reciproce și că există o distanță emoțională insurmontabilă între el și cealaltă persoană, chiar dacă sunt apropiați fizic.