Când vorbesc despre familie, tu să taci!
N-ai dreptul să te bagi, mă umplii de draci
Mai că tragi concluzii în locul meu
Cine-s eu?
Și cine sunt cei cu care umblu, cât am stat la greu împreună?
Pentru mine partea bună, cum?
Că înainte să văd soare-n față am văzut furtună
Greutăți pe umăr, nu mă număr printre voi
Tot ce fac, eu fac pentru ai mei și nu dau înapoi, niciodată!
Am învățat atâtea pe stradă, mi-o sugi
Zici că trăiești în lux, dar te cumpăr la bani mărunți
Ai timp, deci poți să fugi
Atâta marfă proastă în jur și lumea pare tot mai strâmbă
Vrei echilibru, da’ de unde p***a mea să-l iei?
Nu poți să trăiești singur, dar nici gând cu ei
Ăștia sunt toți lei, dar când se plimbă în cușcă
Când le dai drumul din ea, nu mai sunt praf de pușcă
Eu sunt diferit de restul, mama-mi zicea să nu las orice panaramă să-mi ia inima
Să ascult de orice zice ea, că o va răni și va stârni povești
Nici nu știi cine vrei să fii
Am o mie și de amintiri cu atâta lume
Însă doar 2-3 îmi aduc zâmbetul pe buze
Pe bune, că n-a fost vorba de sume sau de invidie între noi
Acum sunt amintiri pe foi, exact ca-n Biblie.
Poate că ei vor reclame
Și nu contează ce dăm noi
Am trecut prea mult prin drame
Nu-i treaba mea ce faceți voi. (x2)
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea și furia față de cei care nu înțeleg valorile și experiențele naratorului. El subliniază importanța familiei și a loialității, criticând superficialitatea și trădarea celor din jur. În ciuda greutăților, naratorul se consideră diferit și refuză să se schimbe.