Paula Seling – Oameni de Zăpadă

Iarna, cu primul fulg de nea,
S-a întors din cer o stea.
Cerul luminează azi sprijinit
În vârfuri lungi de brazi.
Mi-amintesc cum ne-am promis că niciodată,
Să nu fim oameni mari,
De Crăciun să ne-ntâlnim la noi pe stradă,
În vacanță doi școlari.
Oameni de zăpadă,
Doi copii pe-o stradă,
Râd cu bucurie,
Prinși într-un vis de jucărie.
Oameni de zăpadă,
Se topesc pe-o stradă,
Inimi dezghețate,
Două povești adevărate.
E iarnă, oare ai văzut?
Înc-un an a mai trecut.
Dorul răsfoiește amintiri,
Se citește în priviri ce simți.
Poate gândul meu ajunge și la tine,
Peste mări, peste țări,
Poate îngerii îmi vor spune că-ți e bine,
Cu voci de colindători.
Oameni de zăpadă
Doi copii pe-o stradă
Râd cu bucurie
Prinși într-un vis de jucărie.
Oameni de zăpadă,
Se topesc pe-o stradă,
Inimi dezghețate,
Două povești adevărate.
Nu e momentul acum să te-ntristezi,
Simte prezentul și-nvață să visezi.
Oameni de zăpadă,
Doi copii pe-o stradă,
Râd cu bucurie,
Prinși într-un vis de jucărie.
Oameni de zăpadă,
Se topesc pe-o stradă,
Inimi dezghețate,
Două povești adevărate.