Din avere-n sărăcie
Dintr-un sat înstrăinat
Am plecat s-ajung departe
Îmi doream un trai bogat
Să muncesc să am de toate
Am avut şi-am tot pierdut
Însă n-am lăsat să doară
O luam de la-nceput
Când vedeam că jos sunt iară
Din avere-n sărăcie
Din necaz în bucurie
Doamne mult m-ai zbuciumat
Dar mi-e sufletu curat
Şi n-aş vrea o altă soartă
De-aş trăi încă o dată
2. Am avut prieteni mulţi
Care s-au rărit cu timpul
Dacă n-ai cum să-i ajuţi
Ei te lasă pur şi simplu
Iar atunci când ajutam
Îmi spuneau că am de unde
Şi aşa înţelegeam
Fiecare ce ascunde
Ref.
3. Nu-nţeleg pe-acela ce
Se tot vaită că n-are
Dacă tot ca mine e
Şi cu mâini şi cu picioare
Mie-mi vine doar să-i spun
Că nimic din cer nu cade
Cum să aibă drumul bun
Cel ce toată ziua şade.
Ref.
Sensul versurilor
Piesa descrie suișurile și coborâșurile vieții, trecerea de la bogăție la sărăcie și importanța de a nu te lăsa doborât de greutăți. Subliniază, de asemenea, natura schimbătoare a prieteniei și necesitatea de a munci pentru a-ți atinge obiectivele.