La casa cu omenie
Se pot aduna și-o mie
Se pot aduna și-o mie, mai, mai
La casa cu multă sfadă
Șade lacătul la poartă
Șade lacătul la poartă, mai, mai.
Refren:
Nu-i nimic ca omenia
Nici banul, nici avuția
Nici banul, nici avuția, mai, mai
Cine-i om de omenie
Se cunoaște dintr-o mie
Se cunoaște dintr-o mie, mai, mai
(La casa cu omenie, se pot aduna și-o mie).
Cu omul care mi-e drag, mai
Drumul strâmt îmi pare larg, mai
Drumul strâmt îmi pare larg, mai, mai
Dar cu omul cel urât, mai
Drumul larg îmi pare strâmt, mai
Drumul larg îmi pare strâmt, mai, mai.
Refren:
(Cu omul care mi-e drag, drumul strâmt îmi pare larg).
Cântecul și veselia
E sora cu omenia
E sora cu omenia, mai, mai
N-aș da omenia mea, mai
Pe averea altuia, mai
Pe averea altuia, mai, mai.
Refren:
Sensul versurilor
Piesa celebrează valoarea omeniei, prietenia și importanța relațiilor interumane. Omenia este prezentată ca fiind mai prețioasă decât bogăția materială, aducând bucurie și armonie.