Adriana Ochisanu – Într-o Toamnă Răcoroasă

Într-o toamnă răcoroasă
S-a întors un om acasă
Să vadă satul din care
A fugit în lumea mare
S-a dus cu inima frântă
Și-a lăsat mândra iubită
Cu lacrimi a părăsit-o
Căci părinții n-au dorit-o
Dar la nucul cel din vale,
Un băiat venea în cale
Și când s-a uitat la dânsul
L-a umplut în dată plânsul
Avea ochii maicii sale
Dar din cap până-n picioare
Semăna cu acela care
S-a întors din lumea mare
Al cui ești băiete, spune
Și aude al său nume
Poate numele lui tata
Chiar dacă îl crește altul
Cade în genunchi și plânge
Eu sunt tatăl tău de sânge.
Te rog fiule, mă iartă,
C-am ales așa o soartă
Am să-ți dau averea toată
Și răspunse atunci băiatul
Omule, tu nu-ți dai seama
Că eu am tată și mamă
Omul în lumea lui departe
De copii nu are parte
Ce folos din bani și casă
Dacă n-are cui să lase
De-am ști viața cum ne-ntoarce,
Poate multe nu le-am face
Ca și vorba cea străbună
Semeni vânt, culegi furtună
Omul în lumea lui departe
De copii nu are parte
Ce folos din bani și casă,
Dacă n-are cui să lase!