Adriana Ochisanu – Mi-e Dor

De când în bezna nopţii, paşii tăi au dispărut,
De-atunci am înţeles că eu exist doar în trecut.
Şi ultimul sărut în sânge mi-a pătruns,
Ca o scrisoare fără un răspuns.
Nici nu mai plâng, nici teamă, nici durere nu mai simt
Încerc să strig dar glasul meu nu este auzit.
Un drum s-a întrerupt, o inimă a ars
Şi-un dor nebun e tot ce mi-a rămas.
Să ştii că mi-e dor
Tare mi-e dor
De tăcerea buzelor
De-amarul lor îmi este dor.
Tare mi-e dor
De tot mi-e dor
De tristeţea ochilor
De tot ce aveam îmi este dor.
Noi am privit cum ale noastre mari speranţe mor
Şi am aprins al geloziei foc distrugător
Te muceneam iubind, iubirea am rănit
Şi timpul nostru parcă s-a oprit.
Atât de goi şi singuri în întregul univers
În care nemurirea nu mai are niciun sens
De ce dar te mai strig când stele se sting
Şi două inimi nu se mai ating