Paul Dima – Dragoste Spulberată

Dragoste Spulberată.
Str:1.
Parcă nu mai știm să apreciem ce ne-a dat viața
Căutăm binele nostru în durerea altora
Așa este viața, e și bună, e și rea
Cu toții avem o poveste de dragoste scrisă undeva
În inima noastră sau în inima altora
Când mă gândesc la dragostea spulberată din inima mea
Știu că în inima ta se întâmplă altceva
Decât ce se întâmplă în inima mea
Știu că ție nici nu îți pasă cât de mult sufăr după tine
Știu că tu zici că ție îți e mai bine fără mine
Să știi că te iubesc enorm de mult
Și aș vrea încă o șansă, și să o luăm de la început
Orice aș face gândul meu îmi e doar la tine
Și aș vrea să te întâlnesc și să îți spun că țin mult la tine
Că viața mea e grea fără tine
Mă uit la cer cu lacrimi în ochi și îl întreb pe D-zeu
„De ce mi se întâmplă asta mie”.
Str:2.
Oamenii spun că iubirea e magie
Dar magia e doar o iluzie
Îmi plăcea când ne plimbam prin ploaie
Cel puțin prin ploaie nu puteai să-mi vezi lacrimile
Ce îmi curgeau una după alta pe obrazul meu
Când mergeam prin ploaie te întrebam mai mereu
Dacă mă iubești cu adevărat
Și dacă sensul cuvintelor tale au un rol adevărat
Tu îmi spuneai că mă iubești
Și că niciodată în viața asta nu o să mă părăsești
În momentul acela credeam că iubirea noastră
E unică sub soare
Dar eu pentru tine, am fost un băiat oarecare
Totul era perfect până ai început să te schimbi
Dragostea noastră s-a spulberat puțin câte puțin
S-a spulberat cum se scurge nisipul dintr-o clepsidră
Te iubesc prea mult și inima îmi suspină.
Str:3.
Să știi să îmi lipsești foarte mult
Și aș da orice să dau timpul în trecut
Și să nu mai fac greșelile ce le-am făcut
Și să conturăm o viață frumoasă
Așa cum noi o visam la început
Să știi că cerul plângea pentru mine
Atunci când tu nu erai lângă mine
Totul în jur era întunecat
Dragostea noastră încetul cu încetul s-a spulberat