Intro:
Presupun că m-auzi acum.
Ai un post de conducere bine plătit și ești praf?
Ai interese personale și tragi din banii publici?
Te pupă lumea-n pulă că ai bani și ești un țăran cu patru clase?
Primești bani ca să difuzezi muzică de proastă calitate?
Ai supt p**a ca să scoți album?
Îți lingi în cur șefu’ ca s-ajungi un șef mai mic?.
Dă-te-n gâtul mă-tii!.
Strofa I (Cheloo):
Suntem singurii care te f*tem în cutia limbii,
Din instinct îți dăm la cap în fața mulțimii.
Publicu’ strigă „M**e CNA”, consiliu’ n-aude,
Preocupat să tragă bani și Pilif râde.
Când parlamentu’ ales nu e-n stare să mă reprezinte
Mi se rupe p**a de cine iese președinte.
DJ-u’ de radio e preocupat doar de audiență,
Când doar publicu’ ar trebui să dea licență.
Spun asta măsurându-mi curajul în inconștiență,
Căci între ’84 și 2004 nu-i diferență!
Dacă puterea mea stătea în pumn,
Vă trimiteam spre alte lumi
Și populam legat în ham azilu’ de nebuni.
Când dați înapoi, rămânem singuri, e de căcat,
Sunt împăcat cu mine, noi măcar am încercat.
N-am bani de dat actorilor care
N-au loc în platou nici la cea mai obscură filmare.
„Dă-te-n gâtul mă-tii” e replica vieții tale
Când eu îmi bag p**a-n bani, mașini, faimă și țoale!
Acest vers e anti-stres, spune-l cât mai des,
Când dau la microfon inevitabil mă distrez.
Simpatizanții prostiei sunt la conducere,
Prostu’ gust provoacă ulcere când nimeni nu-l cere.
Te-ntrebi de ce folosesc o exprimare dură?
Sunt făcut de-așa natură să te f*t în gură!.
Refren (x2):
Presupun că m-auzi acum, dă-te-n gâtul mă-tii,
Dă-te-n gâtul mă-tii, dă-te-n gâtul mă-tii!
Te luăm la pulă râzând oricum, dă-te-n gâtul mă-tii,
Dă-te-n gâtul mă-tii, dă-te-n gâtul mă-tii!.
Strofa a II-a (Ombladon):
Pun două mâini la gură și spun „Mmm, p**a mea!
Bă Ombladon lasă-mă să vorbesc, dă-te-n s*****! „
Bă, vorbește frumos!
Că tot vine vorba, ca astăzi să umplem morga,
Să ridicăm mâinile pentru al nostru maestru, domnul Marius Moga.
Câți dintre voi știu că Simplu cu Cream
E o ciordeală nesimțită după Outkast – So Fresh So Clean?
Mă umplu de draci.
Bă da’ taci!
Bă da’ mă lași? Ce p**a mea! (Dă-te-n p**a mea!)
Oricum își merită soarta de căcat.
Atunci dă-i cu trompa-n cap! (Îi dau, dă-i în p**a mea!)
Auzi Ioane n-ai respect nici pentru Horia Moculescu?
Cum p**a mea să am când eu credeam că s-a dus odată cu Ceaușescu?!
Nici pentru Păunescu?
A susținut regimul comunist?
Bă, bă, bă, tu mă bagi la pușcărie, dă-te-n p**a mea de nesimțit!
Hey, domnu’ DJ, să promovezi câcat câți bani îți iei?
Paraziții de ce n-au loc pe radio, n-au bani sau sunt prea grei? (Ioane, taci în p**a mea!)
Te-ntrebi de ce folosesc o exprimare dură? (Zi mă, ia!)
Sunt făcut de-așa natură să te f*t în gură! (Ești mare om!).
Refren (x2)
Sensul versurilor
Piesa este un atac virulent la adresa corupției, cenzurii și a prostiei generalizate din societatea românească. Versurile exprimă frustrarea față de politicieni, mass-media și sistemul care promovează mediocritatea și interesele personale.