Într-o țară de căcat, totu-i pe dos
Privești în sus – totu’ merge-n jos
Fuge glonțul din pistol ca ma-ta din alimentară
Când cu un salariu nu mai cumperi o zi de mare, la vară
Am auzit că-un specimen
A blocat-o pe ma-sa-n lift și se crede Eminem (vrem)
Toți bulangiii să dispară
Să nu mai vină să stea cu rectu’ spart la soare-n țară
N-am reușit (încă) nici o femeie s-o conving sau s-o oblig
Printr-un contract la o mu*e-n leasing
Ideal ar fi să reușesc într-un final
Cheloo, Ombladon, 2001 – atentat verbal!
În discoteci încă se consumă substanțe interzise
Chiar dacă se fac razii cu ușile închise
Au declarat că strada e a lor, n-a fost pe bune
Poliția mimează acțiunile nocturne
Adevarat regretabil, acum invata
Primul meu vers care să-ți folosească-n viață
Nu conduc pe nimeni, dar sunt un lider
Și îmi place să cred că sunt un om liber
Prefer prea puțin să fiu cum ne vrei tu
E ca și cum ai fuma drogurile cu filtru
Totu-ncepe să meargă bine,
Când începi să gândești pentru tine
Trag o linie, și-mi zic că ar fi de căcat
Să renunț la stilu meu de viață necontrolat
Aud mereu că pielea mea nu face 2 cafele
Răspunsu’ meu e:
Pisă-te pe priză, fă-ți analizele!
Legalizați prostituția, legalizați crima și prima, legalizați h*****a
Pune taxe maxime pe cultură
Și-o să dăm la buci cu ciorapu’ flaușat pe p*la
Ce frumos sună!
Mi-e rușine de mine (când.)
Bagă-mi-aș mâna-n p*la fac filozofie-n rime!
Sensul versurilor
Piesa este o critică acidă și satirică a societății românești, abordând teme precum corupția, ipocrizia și problemele sociale. Versurile sunt provocatoare și folosesc un limbaj explicit pentru a transmite un mesaj de revoltă și frustrare față de starea actuală a lucrurilor.