CNA-ul este o instituție de stat care are rolul oficial de a monitoriza tot ce mișcă în audiovizual în România și de asemenea de a concepe cadrul legislativ în care acesta trebuie să se desfășoare. O intenție lăudabilă, menită să păstreze anumite concepții, direcții și statuturi considerate drept sănătoase pentru societatea noastră multilateral nedezvoltată. (..) Se știe însă că doar intențiile sunt perfecte, nu și oamenii. În cazul de față e vorba de acei oameni care fac parte din CNA și mai cu seamă de concepțiile, mentalitățile, și interesele celor care fac parte din CNA.
Ridicați la rangul de pedagogi al neamului românesc, niște demni urmași ai lui Pestalozzi, cum sigur i-ar fi numit nenea Iancu dacă ar mai fi trăit, înțeleg greșit presupusul rol educativ, uitând că în adolescență în loc de ședințe de consiliere pe tema (..) copil-părinte, se serveau ore de dirigenție demagogice sau că atât de necesarele ore de educație sexuală de astăzi funcționau atunci sub forma unor planșe rigide, inexpresive și provocatoare de frigiditate timpurie. Probabil dumnealor s-au numărat printre acei copii cu educație aleasă și abonament la Pif și Barbie, dar asta nu e o scuză că astăzi uită de acei copii care aud de p**a, p*z*a și m**e în ecleziasticele dialoguri conjugale ale părinților. Trupele de atitudine socială care tratează în piesele lor subiecte precum situația politică, educația sexuală, coerența conjugală, sistemul juridic, consumul de droguri, viața de pe stradă și multe altele sunt cenzurate în timp ce ședințele de brainwashing în direct administrate zilnic publicului sunt premiate.
Chiar citeam zilele trecute un interviu al lui Bob Dylan în care acesta spunea că cea mai mare plagă a mass-mediei sunt știrile căci acolo oamenii aud și văd lucruri sau fapte pe care nici măcar nu și le-ar fi putut imagina înainte. În urma lor efectul psihologic este devastator iar scuza invariabil aceeași: „vă prezentăm lumea așa cum este ea”. (..) Reversul medaliei care constă în izvorul negativ de idei nu contează pentru domnii de la CNA.
Un alt exemplu.. Videoclipul piesei „Categoria Grea” a fost cenzurat pentru câțiva pumni, în timp ce seara după ora zece te poți înscrie gratuit la cursurile de violență și abuz vizual de pe orice canal tv. Și exemplele pot continua.
Așa că domnilor de la CNA vă rog, deschideți bine ochii nu mai confundați rating-ul cu violența gratuită a mass-mediei sau violența vulgară cu modul vulgar de a transmite un mesaj. Iar pentru asta, nu vă mai opriți în aparențe. Pur și simplu, ca în cazul nostru, unele mesaje devin mai pertinente îmbrăcate într-o formă lingvistică neconvențională. De ce nu recunoașteți că printre altele legea CNA suferă de sindromul Larry Flint.
Până la următorul album poate lămuriți mass-mediei și nouă ce înțelegeți dumneavoastră prin indecent, imoral, obscen sau bune moravuri. Sau credeați că v-ați spălat pe mâini cu articolele 34 și 40, nu-i așa? Vedeți, acestea sunt problemele pe care ar trebui să le înțelegeți odată spre binele (?) pe termen lung al din ce în ce mai multor tineri debusolați. Altfel viitorul dumneavoastră (cel puțin ca instituție) va arăta ca în bancul acela cu Bulă care într-o seară, întorcându-se de la discotecă cu proaspăta lui cucerire era în scara de bloc, gata de acțiune când aceasta îl întrerupe și îi zice „Știi, mama mi-a zis să spun ‘nu’ la absolut tot ce mi-ai cere tu”. Iar Bulă, genial, îi dă replica „Auzi, ai avea ceva împotriva să-mi sugi p**a? „
Sensul versurilor
Piesa critică rolul CNA și cenzura impusă asupra conținutului media, argumentând că aceasta sufocă exprimarea artistică și dezbaterea socială. Se subliniază ipocrizia instituției care pretinde că protejează publicul, dar în realitate limitează accesul la informații și perspective diverse.