Dorm zimbrii.
Se-apropie cu spaime și noaptea de Crăciun,
și zboară anii-clipe, într-un galop nebun.
Își face sărăcia culcușul printre noi,
trăim din ce aruncă boierii la gunoi,
hrănind capitaliștii cu tot ce-avem mai bun.
Noi, lor le dăm și miere, și pâine și șeptel,
și muntele și marea, și fructele și cel
mai bun le dăm din vinuri, și lâna de pe oi..
Și-n schimbu-acestor toate agonisim nevoi,
și strângem „pentru mâine” speranțe și oțel.
În liniște dorm zimbrii ascunși în depărtări
de veacuri și ne-ascultă jelitele chemări.
Da, dorm tăcuți în codri ascunși în al lor somn
și-așteaptă poruncitul semnal al unui Domn,
să spargă, uriașii, golitele cămări.
Ecouri depărtate ca zvonuri de colind
se urcă din istorii și candele aprind
la veghea resemnării unui popor sublim,
și harnic, și de treabă. Dar noi cu toții știm
că turmele de zimbri s-apropie mugind.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de sărăcie și inegalitate socială, unde poporul muncește din greu, dar este exploatat. Există o speranță latentă într-o viitoare revoltă, simbolizată de zimbrii adormiți care așteaptă un semnal.