Mândruliță draga me’
Mândru ți se șede-așe.
Cu păr negru, ochi căprui
Ești pricina dorului.
Pentru dorul dumitale,
Mult umblu seara prin vale!
Mândruță, de dorul tău
Mult umblu noaptea prin tău.
Dorul mândrei și cu-al meu
De s-ar face un pod mereu
De-aici până la Brașov,
Să treacă mândra și eu.
Să-i târguiesc un pieptari
Și vreo doi-tri taleri mari
Să fie și de făloasă
După cât e de frumoasă.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unui tânăr pentru mândruța sa. El își dorește să construiască un pod metaforic pentru a o putea întâlni și a-i oferi daruri, subliniind frumusețea și valoarea ei.