Omul care-i supărat
Se cunoaște pă umblat.
C-are mersu’ legănat
Și vorba mai așezat.
Trebe-n biata lui lăsat
Nu mai trebe întrebat.
Mergi omule-n drumu’ tău
Nu mă-ntreba ce fac eu.
Că de dor și supărare
Mă topesc ca frunza-n vale.
Că de dor și supărări
Mă topesc ca frunza-n văi.
Să-mi fi spusă cineva
Dint’-o vară câte-oi trăi
Și-apoi câte m-or mânca
Inima-n mine crăpa.
Să-mi fi spusă oarecine
Câte m-or mânca pe mine.
Mamă-mi lăcrămesc ochii
Ce să-ți fac, dragu’ mamii.
Să pot ți-aș da inima
Ca să nu-ți mai văd jelea.
Să pot ți-aș da lumea toată
Să fii cum ai fost odată.
Sensul versurilor
Piesa exprimă tristețea și supărarea unui om, accentuând dorul și sentimentul de neputință. Versurile reflectă o stare de melancolie profundă și compasiune față de suferința mamei.