Crânguță de busuioc
M-o mânat mama la joc
Și mi-o spus mama de-acasă
Să joc fata cea frumoasă.
Am o mândră frumușică
Da’ cu lucru nu se strică
Nu știe țese, nici urzi
Da’ la joc se știe suci.
Strigătură: Mândra me’-i frumoasă tare
Da’ obdele-n cizme n-are.
Și se-ncalță cu hârtie
Ca să-mi fie dragă mie.
De jucat o văd că joacă
Nu știu cum ar fi la sapă.
Sapa-i lată, coada-i lungă
N-ar putea-o trage la umbră.
Strigătură: Cum n-ar fi lelița albă
Că n-o prins coadă de sapă
Numa popii-o zi de clacă
Și-atunci o zis că-i beteagă.
Cum n-ar fi mândra făloasă
Podu-i țese, podu-i coasă
Podu-i face pânza deasă
Și pe mândra jupâneasă.
Strigătură: Pentru colții de la mână
Dat-o brânză și slănină.
Colțișorii de la poale
Pe groștioru’ de pe oale.
Spune-i mândra mâne-ta
Să te-nvețe a lucra.
Că-i vrea a te mărita
Nu știu cine te-a lua.
Că așa-n lume nu-i modru
Să trăiești numa’ cu jocu’.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o fată frumoasă, pricepută la dans, dar nu și la muncile câmpului. Versurile exprimă o atitudine amuzată față de această situație, sugerând că nu este suficient să te pricepi doar la distracție.