M-am uitat ieri în oglinda vieții,
Și m-am minunat de ce-am văzut,
Mi-am văzut toți anii tinereții,
Doamne, iute-au mai trecut.
Tot era frumos și mergea bine,
Și-a fost bine și când a fost rău.
De ești bun și ajutorul vine,
De la bunu-l Dumnezeu.
Nu-mi pare rău c-au trecut anii,
Și nu-mi pare rău de ce-am trăit.
N-am iubit averea și nici banii,
Am iubit doar ce-am iubit.
Nu-mi pare rău c-au trecut anii,
Și nu-mi pare rău de ce-am trăit.
N-am iubit averea și nici banii,
Am iubit doar ce-am iubit.
Am văzut și cine-o fost cu mine,
Am văzut și cin’ m-o părăsit.
Am văzut cine mi-o făcut bine,
Și cine m-o dușmănit.
N-am băgat în seamă dușmănia,
Nici pe cei care m-or supărat.
Or văzut ce-nseamnă omenia,
Și pe cine i-am iertat.
Nu-mi pare rău c-au trecut anii,
Și nu-mi pare rău de ce-am trăit.
N-am iubit averea și nici banii,
Am iubit doar ce-am iubit.
Nu-mi pare rău c-au trecut anii,
Și nu-mi pare rău de ce-am trăit.
N-am iubit averea și nici banii,
Am iubit doar ce-am iubit.
M-am uitat ieri în oglinda vieții,
Și la tâmple părul mi-i brumat.
Bat la ușă anii bătrâneții,
De ce n-au mai așteptat.
Că așa suntem lăsați pe lume,
Să ne naștem, să ne ridicăm,
Să lăsăm ceva în urma noastră,
După-aceea să plecăm.
Nu-mi pare rău c-au trecut anii,
Și nu-mi pare rău de ce-am trăit.
N-am iubit averea și nici banii,
Am iubit doar ce-am iubit.
Nu-mi pare rău c-au trecut anii,
Și nu-mi pare rău de ce-am trăit.
N-am iubit averea și nici banii,
Am iubit doar ce-am iubit.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra vieții și a trecerii timpului, fără regrete majore. Vorbitorul își amintește de bine și de rău, de cei care i-au fost alături și de cei care l-au părăsit, dar se concentrează pe iubirea și omenia pe care le-a oferit.