Îmi amintesc fără să vreau
Lucruri care m-au schimbat
Din vremuri în care
Mă certa tata că sar în pat.
Aveam în minte mii de vise
Dar nici unul concret
Și tot ce-aveam mai scump
Se rezuma la al mamei portret.
Eram copil nătâng
Zâmbeam în fața fiecărui nor
Știam că pot să am tot ce-mi doresc
Chiar fără să implor.
Râdeam, țipam, jucam
Șotron în fața blocului
Azi sunt doar un pion
Pe tabla de șah al norocului.
Ne adunam vreo 20 și alergam ca nebunii
Că acum nu-și amintesc ar putea spune unii
Eu n-aș putea să spun la fel
Îmi port trecutul în gând.
Un copil care credea
Că poate să rezolve probleme plângând
Nu ne jigneam unii pe alții
Ne iubeam reciproc.
Mă supăram din nimic
Și fugeam, dar voiam să mă-ntorc
Și azi îmi amintesc cu drag
De ce voiam să-mi amintesc.
C-am ajuns ce voiam s-ajung
Și fac exact ce iubesc
Timpul e inevitabil
Singurul ce mă schimbă
Imagini cu un copil
Prin mintea mea se tot plimbă
El mi-a ales muzica, m-a-nvățat s-o iubesc
Tot el m-a-nvățat să zâmbesc când greșesc (x2)
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra amintirilor din copilărie, a inocenței și a viselor neîmplinite. Artistul își amintește cu drag de acea perioadă și realizează impactul pe care l-a avut asupra formării sale ca adult și asupra pasiunii sale pentru muzică.