Alegeți soarta vestită,
Ca să fie cu drag primită.
Omul care o are,
Acum foarte bine-i pare.
Și-a ales-o foarte bine,
Pentru el și pentru tine.
Se gândește zi de zi,
Dacă ar avea copii,
Ce i-ar învăța?
Să se joace cu mingea?
Ori cu păpușa?
Ha, ha, ha!
Ha, ha, ha!
– Nu așa, nu așa, fetița mea!
Dar parcă n-ar vrea copii,
E pe muncă zi de zi!
– Of, prostii!
Cu concediu maternal, paternal,
E ceva frumos, banal.
Cu bunica nu poa’ să stea?
Uite-așa se face munca.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra alegerilor vieții, oscilând între dorința de a avea copii și dedicarea față de muncă. Explorează conflictul interior dintre viața personală și cea profesională, sugerând că ambele pot fi împlinite.
